Dacă ne-am propune să descriem copilul, am putea înșirui: surprinzător, creativ, curios, … și bineînțeles că lista ar putea continua mult de aici încolo fără ca cineva să ne poată acuza de un neadevăr. Paleta descrierilor se amplifică și mai mult atunci când copilul este surprins desfășurând o activitate artistică.
Dirijarea către o astfel de cale de descoperire a calităților creativ-artistice este bine venită la orice vârstă, dar conturarea lor se va face odată cu începerea școlii când se încearcă stabilirea unor „reguli”. Încă de la 2-3 ani începe să-și facă prezența interesul pentru un instrument care lasă o urmă pe o suprafață albă ( coală de hârtie, canapea, perete, …). Fascinația devine și mai mare atunci când intervine culoarea. Încă nu putem descoperi elemente coerente dar, încet şi cu multă conştiinciozitate, copilul reuşeşte să construiască forme cu care să-şi completeze sau descrie universul. Psihologii pot „traduce” , şi astfel identifica posibilele disfuncţii care apar la vârste mici şi care sunt mai vizibile prin această formă de manifestare.
Multe sunt preocupările copiilor şi dinamismului caracteristic vârstei, părinţii se străduiesc să descopere acea sau acele preocupări extraşcolare pe care aceştia să le desfăşoare cu drag şi de ce nu, descoperind frumuseşea lor, să aprofundeze un traseu artistic sau de altă natură.
Oricare ar fi abilităţile sau domeniile pe care cei mici se bucură să le exercite, adultul este cel care are puterea să încurajeze sau să descurajeze desfăşurarea lor.
Prin corelarea informaţiei şi a îndemânării se poate articula un limbaj artistic, aducând totodată un plus de creativitate, deoarece mintea este antrenată să facă şi similitudini şi conexiuni cu ajutorul cărora să dezvolte un nou limbaj mai complex. Mijloacele prin care se stimulază copiii să se autodepasească obţinând performanţe neaşteptate şi surprinzătoare, sunt multiple.
Un început bun (după ce am creeat un cadru incitant cu multe materiale şi o mare diversitate a instrumentelor de lucru), ar fi pregătirea teoretică a ceea ce urmează să facem şi expunerea rezultatului pe care ni-l dorim.
Exemplificarea vine în ajutor şi astfel avem posibilitatea sa ne luam ca ,,ghizi” marii maeşterii ai artei, învăţând din operele lor. O documentaţie bună, întotdeauna ajută, dând confort şi încredere la încelutul temei propuse. Demonstraţia făcută de profesorul coordonator scoate copilul din starea de neîncredere şi îl introduce în cea de nerăbdare de a începe lucrul. Dacă aceşti paşi sunt făcuţi într-un anumit spaţiu adecvat ori context, (ex. tabară, activităţi extraşcolare, … ) şi în rezultatul final se va simţi dezinhibiţia avută în timpul lucrului.
Un alt factor stimulativ îl constituie varietatea. Copilul se plictiseşte repede şi de aceea alternanta tehnicilor, materialelor, şi metodelor de lucru este binevenită. Aici nu numai că putem experimenta mult, dar descoperim şi facem diferenţa totodată între armonie şi dizarmonie, complex ori superficial, frumos, urât. În acest moment un lucru de care ar fi bine să ţinem cont este neângrădirea experimentării, ci doar dirijarea ei. Paleta mijloacelor plastice este una generoasă, deci şi expresivitatea obţinută este pe măsură.
Copiii au capacitatea de a povesti prin imagini chiar dacă puterea lor de a reda formele într-o manieră realistă este mică. Această capacitate de a studia formele (floari, mare, copaci, oameni…) şi ulterior de a descrie ceea ce îi înconjoară într-un mod real şi concret vine mai tarziu şi deja putem vorbi de trecerea din zona de hobby în cea de studiu. Redarea volumului pe suprafaţa bidimensională a formelor tridimensionale cu ajutorul umbrei şi a luminii, realizate prin haşură sau culoare ţine deja de un exerciţiu dirijat şi consecvent care, cu cât este mai aprofundat cu atât se apropie de performanţă.
Presiunea responsabilităţii finalizării lucării, firescă de altfel, se transformă în nerăbdare atunci când munca individuală a fiecărui copil face parte dintr-un ansamblu. O lucrare comună în care toţi participanţii îşi aduc aportul, are multiple avantaje. Incită la o atenţie distributivă, pe de o parte fiind îndreptată către compoziţia propie, iar pe de alta, la integrarea ei armonioasă într-un ansamblu.
Bucuria şi frumuseţea rezultatului pus în contextul în care se poate vedea traseul parcurs de micul autor, ajutat fiind de profesorii coordonatori, colegi, părinţi, …, capătă o însemnătate care rămâne ca un punct de reper multă vreme. Această experienţă poate fi stimulativă şi trezeşte dorinţa firească de a o repeta.
Un rezultat spectaculos într-un domeniu atrage după sine încrederea copilului de o obţine performanţă şi în alte direcţii. Avantajul deschiderii acestui drum de studiu cu ajutorul mijloacelor plastice este mai mare şi datorită faptului că la început nu sunt constrângeri, experimentarea foloririi instrumentelor de lucru (creioane, pensule, culori, carbune, …), fiind nu numai bine venită dar şi de folos, copilul învăţând prin descoperire. Dorinţa lui de a performa vine şi datorită faptului că rezultatul studiului se vede imediat, concretizat fizic printr-o lucrare.
În timp va descoperi şi necesitatea cunoaşterii altor domenii / materii: matematică, fizică, chimie, istorie, filosofie, limbi straine, …, si probabil lista ar fi copletă dacă le-am adauga pe toate. Fiecare are frumusetea ei, şi cu siguranţă, discret, ajută arta şi artistul pe drumul către plămădirea unei noi creaţii.
Culoarea înseamnă lumină şi odată cu ea aduce confort, siguranţă şi multe altele, dar în cele mai multe cazuri ea aduce bucurie.
Lect. Univ. Dr. Mariana Cîmpeanu
Facultatea de Arte, Universitatea Hyperion
