Despre mine vorbesc cel mai bine lucrurile pe care le admir si unde am lasat garzi ale sufletelor sa le pazeasca. De exemplu, pe taramul Artei Populare romanesti am ridicat chiar si o cetate personala, unde imi place sa ma refugiez ori de cate ori am ocazia. Aici invit costumele populare sa-si compuna propriul carnaval, doinele fluierate cu drag, sau cu of de seceris in plina vara, precum si motivele romanesti de pe ii si catrinte, in mod paradoxal, vesele chiar si fara motive. Pentru ca sufletul popular este unul atat de viu, incat exista chiar si prin sine insusi.

Imi place pictura in toate formele ei, in toate curentele si influentele, fiindca este cea mai apropiata de stralucirea Dumnezeiasca. Noi, oamenii, ca niste mici Creatori dupa chip si in potenta asemanare, ne putem permite acest joc al innobilarii obiectelor neinsufletite, cu raze colorate din zambetele ingeresti, depuse cu cea mai fina tandrete peste pensule cu fire care au tesut candva tot ce este frumos pe lume.

Si imi mai plac si copiii. Ei sunt viitoarele panze pe care putem picta virtuti la care nici nu ne-am gandit vreodata. Cu pensula Adevarului nostru, alegand culori din penelul sufletului, vom ajunge sa lasam posteritatii o forma de Arta pe care Arta Insasi, din toate ramurile ei, nu o poate egala. Este Arta Noului, la fel de importanta ca si schimbul de la Vechiul, la Noul Testament.

Prin intermediul lor am putut experimenta Catharsisul, iar de atunci imi doresc sa-l transmit ca pe cel mai important mesaj adresat umanitatii.

Imi plac lucrurile care plac si sufletului, iar inainte de a vorbi despre mine, mi-ar placea sa vorbim despre toate comorile care si-au gasit salas in el, cat si despre cele care urmeaza sa vina in noua lor casa.